[Prima data pe acest blog … citeste aici]

S-a depus mult efort in a descrie un crestin emergent. Pentru ca fiecare incercare inevitabil analizeaza dintr-un anumit unghi de vedere, se dau nastere in mod inevitabil la diferite portrete. Situatia e complicata si mai mult de faptul ca ei (emergentii) nu sunt un grup monolitic. Provin din diverse sfere ale vietii, diferite inclinatii teologice, diferite traditii, diferite locuri geografice, fiecare isi are propria istorie si asa mai departe. As spune ca sunt la fel de diversi cat sunt indivizii care formeaza acest grup. Totusi exista ceva ce-i leaga. Exista un fir rosu care ii uneste: vor sa fie arhitectii propriilor lor vieti. Nu vor sa adopte orbeste sau „prin credinta” traseul vietii preluat de la altcineva; ei vor sa-si creeze planul lor propriu dupa care sa-si ghideze viata.

De foarte multa vreme a existat prezumtia ca, crestinii trebuie sa fie un grup omogen. Trebuie sa arate la fel, sa dea aceeasi impresie, sa gandeasca la fel, sa creada la fel, sa se comporte la fel, sa aiba acelasi miros … ce mai, sa fie facuti din aceeasi matca (ok, exagerez, dar intelegeti ce vreau sa spun). Treaba asta decurge cam asa: exista o „traditie” crestina care trebuie pastrata de la o generatie la alta, transmisa cu credinciosie si acceptata fara rezerve: „in buna credinta”. Crestinii emergenti au rupt lantul asta si au spus: nu putem adopta asta asa orbeste; trebuie sa examinam si trebuie sa examinam TOTUL.

Unora le place sa se numeasca emergenti, iar altii sunt numiti emergenti. Descrierea lui Ed Stetzer „three streams of emergents” (trei cai pe care se afla emergentii) este un exemplu din a doua categorie. Voi parafraza ce spune el si ce se crede in general. Unii “emergenti” vor sa schimbe imaginea (brand-ul) traditiei crestine asa incat sa fie relevanta azi. Totul ramane la fel, ne schimbam doar fata. Acestia sunt emergentii care cauta sa fie relevanti. Apoi sunt cei care se uita la felul in care ne comportam ca biserica si sa schimbe ceea ce e necesar. Acestia sunt reconstructionistii. Ultimul grup sunt cei care vor sa re-examineze absolut totul si care sunt gata sa schimbe intreg sistemul in profunzime. Acestia sunt revizionistii.

Lasand deoparte etichetele cu conotatiile lor negative, vreau sa spun ca ultimul grup ii reprezinta pe adevaratii crestini emergenti. Ca sa treci drept emergent trebuie sa ai indrazneala sa re-examinezi TOTUL. Daca nu esti pregatit sa examinezi totul de ce sa te mai pui sa examinezi? De ce sa mai examinezi ceva? [Nu pot sa inteleg in ruptul capului aceasta re-examinare pe alese. Care este criteriul dupa care iti dai seama ce sa examinezi si ce nu? Pe bune !!!] Acum, inseamna asta ca totul va fi schimbat? Nu neaparat. E vorba de o simpla re-evaluare sincera a traditiei crestine care ne-a fost transmisa: obiceiuri (anumite practici), doctrine, eclesiologie etc. Care este teama? Daca il iubim pe Dumnezeu cu sinceritate, avem Biblia ca ghid si ne-am angajat sa-l urmam pe Isus, ar trebui sa fie totul bine, nu-i asa?

Adevaratii emergenti au existat intotdeauna. Ei sunt cei care vor sa examineze totul inainte de a adopta si de a-si insusi ceva. Ei sunt cei din Berea de pe vremea Ap. Pavel care nu au considerat ca din moment ce era vorba de Ap. Pavel ar trebui sa accepte pur si simplu tot ce li se transmite. Aceasta este postura corecta pe care trebuie sa o avem, care ne va scuti de multe traditii umane daunatoare care vor sa se strecoare in paradigma noastra. Mandatul fiecarei generatii este sa arunce o noua privire (nu cu ochii inchisi la ceea ce a fost inainte) si sa-si foloseasca imaginatia pentru a descoperi ce inseamna sa fi crestin, sa-L urmezi pe Cristos in contextul actual. E cu mult mai usor sa reproduci sau sa copiezi o traditie care ti-a fost transmisa decat sa concepi una cu totul noua. Daca, insa, vrem sa fim fideli busolei launtrice, fideli Dumnezeului pe care il iubim, fideli Bibliei pe care o pretuim, fideli lumii in care ne regasim si fideli lui Isus pe care vrem sa-L urmam nu exista alternativa. A fi crestin inseamna a fi emergent.